Imaginea țăranului român în romanul postbelic până la optzecişti: teză de doctorat

Imaginea țăranului, ca proiecţie a viziunii scriitorului, sub incidenţa împrejurărilor istorice, sociale și culturale, comportă o anumită transfigurare, la nivel estetic, obţinută printr-o serie de mijloace, procedee sau strategii artistice si narative, pentru a crea impresia de viaţă, de autenticitate. În funcție de perioada literară (si de contextul istoric), abordarea temei a presupus o cunoaștere a climatului de epocă, a coordonatelor socio-politice, dar si a circulației marilor modele literare, fata de care o generație devine sincronica. Daca latura estetică presupune o analiză a poeticii romanului, a discursului narativ, a formelor și procedeelor ce ţin de originalitatea perspectivei, factorul ideologic supune opera literară unui fenomen de clișeizare – impunerea unei grile, a unui şablon care condiţionează / restricţionează viziunea.

342 pagini