"Noaptea de Sânziene"-palimpsest al textelor eliadești: teză de doctorat

Situarea culturii noastre într-o zonă marginală a Europei Central-Estice face ca prezența numelor românești în panoplia laureaților premiului Nobel să fie atât de rară. Din când în când, orgoliul nostru, al celor născuți într-o civilizație mică, de la periferia Lumii Vechi, experimentează vanitatea de-a trezi interesul academicienilor suedezi prin felul în care spiritualitatea românească se constituie într-o punte de legătură între Orient și Occident. În anii '70, numele lui Mircea Eliade figura printre propunerile pentru Premiul Nobel, fără ca țara în care se născuse și care-l formase ca spiritualitate să-i recunoască meritele gândirii sale filosofice. În afara granițelor țării, în calitate de român proscris, Eliade arăta lumii întregi că existau în spiritualitatea românească mituri ce puteau resuscita cultura mondială, subminată de apetența pentru demistificare a omului postbelic, care a pierdut sensul sacru al existenței.