Deconstrucția eului între realitate și irealitate în opera lui Max Blecher: teză de doctorat

Pornind de la problematica identităţii, interesantă este cercetarea din punct de vedere psihanalitic a operei literare şi a personalităţii scriitorului în integritatea sa morală şi spirituală. Max Blecher este un autor a cărui proză, privită în dimensiunea sa estetică, îşi camuflează substanţa epică prin realizarea unei arhitecturi fragmentare a discursului romanesc şi face din experienţa scrisului o adevărată artă a codificării simbolurilor, ceea ce permite o interpretare a operei în cheie psihanalitică şi o investigare a inconştientului auctorial. Creator plurivalent, cu o tendinţă obsedantă de ipostaziere, trădând complexul personei ce se reinventează la nesfârşit, Blecher se zbate şi în viaţa reală între extremele identitare, român şi evreu, copil şi adult, normalitate şi maladie. Începând cu romanul familial care dezvăluie o manie bizară a măştilor, prin schimbarea frecventă a pseudonimelor, şi finalizând cu romanul propriu-zis al eliberării fantasmelor creatoare, unde este invocată sciziunea între personajul abstract şi persoana reală, identitatea se cere a fi receptată în registrul alterităţii, ipseităţii, ileităţii.