Facettes du discours fictionnel postmoderne dans la littérature québécoise contemporaine

Résumé

Perioada postmodernă contemporană se caracterizează prin mutaţii majore care se reflecta în
reinventarea unor noi valori dominante (recunoaşterea individualităţii, personalizarea stilului de viaţă, spiritul de toleranţă etnică, religioasă şi sexuală, raportarea individuală la Istorie etc.) la care a contribuit semnificativ dezvoltarea noilor tehnologii ale comunicării şi informaţiei. Specificitatea discursului ficţional modern din literatura quebecheză contemporană rezidă în construirea unei meta-povestiri despre Istorie şi Timp, despre Identitate individuală şi colectivă, bine ancorate în contextul politic, social şi cultural al Canadei francofone. Ne propunem să trecem în revistă constantele poeticii postmoderne argumentând cu exemple din literatura feminină şi feministă (Nicole Brossard, Louky Bersianik, Yolande Villemare, Francine
Noël, etc.). Continuăm cu o scurtă analiză a unui clasic al genului, Jacques Poulin şi încheiem cu o prezentare succintă a noii generaţii de postmoderni – „romancierii disperării” (Christian Mistral, Louis Hamelin, Louis Beauchemin, Monique Proulx, Gaétan Soucy, etc.) atât pentru a evidenţia evoluţia paradigmei noţionale postmoderne, cât şi maniera în care aceasta se reflectă în literatură.