Părintele Paisie, luminător pe calea pocăinţei şi dascăl al sfi nţeniei
Abstract
De multe ori căutăm persoane în măsură să ne povăţuiască, să ne îndrume, să ne asculte durerile sufl eteşti, să ne apere de primejdii şi încercări mai mari decât le putem singuri domina şi, mai ales, dorim a afla oameni exemplari, experimentaţi şi sfinţi, pe care să-i ascultăm nu doar câteva clipe, ci pentru tot restul vieţii. Aşadar, căutăm modele! Nu este deloc uşor să discernem, să separăm planurile interioare ale dorinţelor noastre, când căutăm modele. Opţiunile noastre sunt diferite şi când căutăm modele de urmat, dar şi modelele pe care le aşteptăm nu ne ies deodată în ,,calea“ dorinţelor noastre profunde, interioare. Puţini sunt cei care, în timpul nostru, în societatea noastră globalizată, secularizată şi prea orizontală, prea
ataşată doar de viaţa de aici, se preocupă sincer şi profund de identificarea modelelor vieţii veşnice, dumnezeieşti, duhovniceşti, mântuitoare. Aceasta şi din cauza lipsei de perspectivă duhovnicească şi sfântă, cât şi lipsei de credincioşie faţă de chemarea noastră creştinească, atât în familie, cât şi în lumea materială şi prea narcisistă, prea înţepenită în mirajul vieţii îmbelşugate doar material şi somatic. Şi mai puţini căutăm în modele modul de vieţuire autentică şi calea de urmat în situaţii concrete, mulţumindu-ne prea adesea cu simple convorbiri, cu întrebări mai mult declanşate din porniri intelectuale cognitive şi mai puţin din convingeri şi din inimă, din nevoia de schimbare radicală şi profundă a vieţii. De aceea şi persoanele desăvârşite sunt rare şi discrete, vorbesc mai ales prin tăcere şi ajută prin nevoinţă, prin rugăciuni şi prin sfinţenie.
