Exegeze la Simbolurile de credinţă în Răsărit şi Apus

Abstract

Simbolurile de credinţă ale primelor secole, ca versiuni textuale diferite ale aceleiaşi credinţe, sunt documente ale Sfintei Tradiţii, conţinând învăţăturile dogmatice ale Bisericii apostolice, mărturisite iniţial, în cadru liturgic, solemn, cu prilejul primirii Tainei Sfântului Botez, la sărbătoarea Învierii Domnului. În Răsărit au existat câteva tipuri de Simboluri de credinţă neînlăturate imediat după adoptarea la primele două Sinoade ecumenice a Simbolurilor niceean, respectiv niceo-constantinopolitan. Simbolul ierusalimitean, cel al Sfântului Epifanie al Salaminei şi cel antiohian sunt câteva tipuri de Crezuri locale, care au continuat să rămână în vigoare şi după formularea Simbolurilor ecumenice. În secolul al VI-lea însă, Simbolul niceo-constatinopolitan a înlocuit toate Simbolurile locale, devenind marca ortodoxiei în Biserică.