Cult şi cultură în limba română în secolele XV-XVII

Abstract

Pentru istoria culturii române, secolele XV-XVII reprezintă perioada în care s-au pus bazele limbii române, un rol fundamental în acest proces avându-l traducerea în limba română a literaturii religioase bisericeşti. Din cauza faptului că în Ungrovlahia şi în Moldova, atât în Biserică, cât şi în cancelariile domneşti, limba oficială era slavona, socotită alături de greacă şi latină drept limbă sacră, de aici decurgând o oarecare reticenţă a Bisericii în a încuraja înlocuirea slavonei cu limba română în cult, acest proces a fost unul deosebit de lent şi de greoi.