Faptele Apostolilor 4, 36 - 5, 11. Exegeză biblică

Abstract

În cartea Faptele Apostolilor, Sf. Luca prezintă viaţa concretă a Bisericii creştine din Ierusalim, viaţă ce cuprinde atât părţi pozitive (mărturia plină de curaj a apostolilor în faţa autorităţilor religioase iudaice, generozitatea fraţilor în împărţirea bunurilor spirituale şi materiale), cât şi momente de slăbiciune (episodul cu Anania şi Safira, neînţelegerile ivite la mesele comune etc.). Cu toate acestea, autorul sacru doreşte să le prezinte, deoarece ele sunt modul autentic de a păstra, în noua comunitate în formare, tot ceea ce este adevărat şi bun şi modul prin care ea trebuie să devină mărturisitoare Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Scopul autorului este acela de a arăta că există continuitate spirituală între Biserica dorită de Iisus Hristos, manifestată oficial la Pogorârea Sf. Duh, şi noile comunităţi care, datorită misiunii apostolilor, se formau în afara celei de la Ierusalim şi din Palestina. Atât de mult se insistă pe acţiunea Duhului Sfânt, încât, în Antichitate, Faptele Apostolilor erau supranumite „Evanghelia Duhului Sfânt“. Sfântul Luca are aceeaşi dorinţă ca şi cu Evanghelia sa, şi anume, să-i instruiască pe creştini şi să-i edifice, insistând mai ales asupra rolului credinţei şi al Duhului Sfânt.