Mişcarea Raëliană şi etica postmodernă

Abstract

Mişcarea Raëliană a devenit cunoscută în România la sfârşitul anului 2002, când presa a mediatizat anunţul triumfalist că la Clonaid, companie înfiinţată de Raël, fondatorul mişcării religioase care îi poartă numele, a fost realizată prima clonă umană. În paginile care urmează nu dorim să realizăm o evaluare a clonării din punct de vedere bioetic sau teologic, deşi un astfel de demers nu ar fi deloc deplasat, având în vedere provocarea pe care o reprezintă clonarea, ci să privim mai în amănunt sistemul etic pe care îl propagă, Mişcarea Raëliană, în care clonarea este doar vârful icebergului. După cum am încercat să sugerăm şi în titlu, în încheiere vom arăta că Mişcarea Raëliană propune un sistem etic care se pliază perfect aspiraţiilor omului şi societăţii postmoderne, în fond o etică postmodernă dusă la extrem. Prin urmare, nu vom insista asupra istoricului Mişcării Raëliene şi nici asupra imaginii de lider charismatic a lui Raël, ci, după o prezentare succintă a doctrinei, vom detalia codul (i)moral pe care îl propune omului postmodern această mişcare.