Fericirile (comentariu)

Abstract

Omul doreşte fericirea, fie că o numeşte „viaţă“, „pace“, „bucurie“, „odihnă“, „binecuvântare,“ sau „mântuire“. Toate aceste daruri sunt în mod felurit incluse în formula prin care cineva este declarat fericit sau nefericit. Atunci când „cel înţelept“ proclamă: „Fericiţi cei săraci! Vai de cei bogaţi!“, el nu vrea să rostească „nici o binecuvântare aducătoare de fericire, nici un blestem care să provoace nenorocirea, ci să îndemne, în numele experienţei sale privitoare la fericire, la urmarea căilor ce duc la ea“.