Precizarea terminologiei trinitare (Fiinţă şi Ipostas), în Simbolul niceo-constantinopolitan receptat în Apus şi Răsărit

Abstract

Sfinţii Părinţi, adunaţi în Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) au afirmat că Fiul este întru totul ca şi Tatăl şi nedespărţit de El, de aceea au utilizat expresia „de o fiinţă“ (homoousios). Preocuparea Sinodului a fost de a mărturisi credinţa în SfântaTreime sau în egalitatea, în unitatea şi în acelaşi timp, în deosebirea Persoanelor, căci numai un astfel de Dumnezeu ne poate mântui şi ridica în comuniunea eternă cu El. Sinodul II ecumenic a făcut şi el acestea în mod mai deplin şi cu mai multă autoritate, precizând şi mai mult învăţătura despre Duhul Sfânt şi adăugând celelalte articole care se aflau în mărturisirile existente.