Invidia, mânia, ura şi duşmănia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur

Abstract

Aceste păcate erau prezente cu prisosinţă în epoca Sfântului Ioan Gură de Aur. De altfel, a simţit acest lucru din plin asupra propriei persoane, atât din partea autorităţilor, cât şi din partea confraţilor clerici care l-au depus şi detronat din treapta de patriarh al Constantinopolului şi mai apoi l-au surghiunit. Păcatele pe care le-a analizat minuţios în predicile şi omiliile sale arhiepiscopul Ioan Hrisostom (354-407 d.Hr.) sunt astăzi mai actuale ca oricând, deşi s-au scurs de atunci mai bine de 1.600 de ani. De-a lungul istoriei creştine, şi mai ales într-o lume secularizată şi pluriconfesională, aceste păcate nu au încetat ci, dimpotrivă, s-au diversificat, s-au amplificat, s-au „rafinat“. Aşadar, făcând o retrospectivă, să ne întoarcem la gândirea sau
viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur asupra acestor păcate.